În Ajunul Bobotezei, comunitatea buzoiană își înalță rugăciunile și respectă tradiții străvechi care marchează trecerea spre sărbătoarea Botezului Domnului. Potrivit obiceiurilor locale, această zi dedicată pregătirii spirituale este însoțită de post, rugăciune și ritualuri menite să aducă binecuvântare și protecție, notează Muzeul Național al Țăranului Român.
👉 Obiceiurile și postul în Ajunul Bobotezei în Buzău
Ajunul Bobotezei este o zi puternic marcată de semnificații spirituale în Buzău, când credincioșii țin post până seara, pentru a-și pregăti trupul și sufletul de întâlnirea cu sărbătoarea Botezului Domnului. Se spune că în această zi omul tradițional înțelegea că „lumea nu funcționează doar prin consum, ci și prin abținere”.
Oamenii pregătesc casele pentru binecuvântare și aduc sticle pentru a lua Agheasma Mare, apa sfințită în ziua de Bobotează, considerată tămăduitoare și ocrotitoare. În biserici se oficiază slujbe speciale, iar preoții sfințesc apa și casele, pregătind astfel credincioșii pentru anul care urmează.
👉 Ritualurile populare și semnificația acestora în comunitatea buzoiană
În această zi, pe lângă ritualurile religioase, se respectă și obiceiuri populare, cum ar fi stropirea pomilor și animalelor sau păstrarea cenușii pentru primăvara următoare. Aceste gesturi nu sunt simple superstiții, ci reprezintă o grijă cu rădăcini adânci în cultura locală, menită să asigure protecția și prosperitatea.
Potrivit Muzeului Național al Țăranului Român, „obiceiul de a strânge cenușa din vatră și a o presăra peste răsaduri pentru a le apăra de dăunători” este un act apotropaic care leagă comunitatea de un ritm moral și natural al vieții. Totodată, în credințele populare, modul în care oamenii se poartă în această zi poate influența întregul an, așa cum spune zicala: „femeia care se ceartă cu bărbatul ei în această zi, va avea parte de sfadă tot anul”.
Tradiția cerea ca fetele nemăritate să țină post în această zi, sperând astfel să-și găsească un soț vrednic și frumos. Postul era văzut ca un dialog tăcut cu divinitatea, o formă sinceră de exprimare a dorinței prin disciplină și răbdare, fără a apela la magie.
De asemenea, înainte de Bobotează, în unele localități, se așezau pe masă sare, pâine și un pahar, simboluri ale ospitalității și bunăstării, în așteptarea binecuvântării care urma să vină. În ansamblu, aceste obiceiuri păstrează vii credințele și tradițiile vechi în rândul buzoienilor.
