Rusia și amenințările sale pentru NATO: o analiză a situației actuale
Update cu 4 săptămâni în urmă
Timp de citire: 5 minute
Articol scris de: Maria Simionescu
Rusia și amenințările sale pentru NATO: o analiză a situației actuale
Rusia a inițiat invazia Ucrainei în februarie 2022 cu intenția de a realiza o campanie rapidă de trei zile care să conducă la cucerirea Kievului și răsturnarea guvernului ucrainean. Totuși, mai bine de trei ani mai târziu, acest plan s-a dovedit a fi un eșec, soldat cu pierderi masive de trupe și echipamente. Forțele rusești sunt prizonieri pe un front static care se află la sute de kilometri distanță de capitala Ucrainei, conform informațiilor de pe digi24.ro.
În timp ce Rusia a realizat progrese tactice minime în ultimele luni, nu există semne că ar putea lansa o ofensivă majoră în viitorul apropiat. Această perioadă de stagnare este contrastează puternic cu acțiunile statelor membre NATO, care se reîncărcă rapid pe plan militar. Conducătorii din NATO avertizează că alianța trebuie să fie pregătită pentru un atac rusesc asupra membrilor săi în termen de trei până la șapte ani.
Avertismentele din partea oficialilor danezi subliniază posibilitatea ca Rusia să lanseze o agresiune în următoarele șase luni, în contextul în care războiul din Ucraina s-ar putea încheia. Aceste informații evidențiază două fațete contradictorii ale Rusiei: pe de o parte, o țară care eșuează să își atingă obiectivele în Ucraina, iar pe de altă parte, una care reprezintă o amenințare reală și existentă pentru NATO, în special pentru statele din estul Europei.
Analizând perspectiva unui conflict NATO-Rusia, se observă că Moscova nu va căuta să ocupe teritorii mari, ci mai degrabă să distrugă coeziunea alianței. Kremlinul se mizează pe ideea că, sub presiunea unui atac, NATO se va fractura. Acest tip de campanie ar putea fi gestionat pe termen scurt de Rusia, mai ales dacă luptele din Ucraina se vor diminua.
Pe de altă parte, în cazul unui conflict direct, Rusia ar putea opta pentru o strategie de teroare prin atacuri asupra infrastructurii civile în Europa, escaladând tensiunile, ceea ce ar complica și mai mult reacția NATO. Mecanismul de atac ar putea începe cu incursiuni limitate în teritorii percepute ca fiind vulnerabile, cum ar fi statele baltice, iar orice încercare de recucerire ar putea fi contracarată prin amenințări nucleare.
Cu toate acestea, factorii de decizie din Rusia nu se așteaptă ca toți membrii NATO să capituleze. Se bazelează pe presupoziția că, în fața unor provocări concrete, America și aliații din Europa de Vest ar putea ezita să își apere partenerii din est. Orice întârziere în apărarea unui membru NATO atacat ar putea ostiliza întregul bloc, ceea ce ar susține scopul principal al Rusiei de a destabiliza alianța.
În concluzie, amenințările din partea Rusiei sunt complexe și se dezvoltă într-un context în care NATO trebuie să fie vigilentă. Deși Moscova a întâmpinat dificultăți în Ucraina, dorința sa de a restabili influența în Europa de Est rămâne puternică.
