Când o delegație din partea Uniunii Europene a ajuns în Libia în această vară pentru a discuta problemele legate de imigranți cu liderul autoritar ce conduce partea de est a țării și este susținut de Rusia, oficialii europeni au descoperit că au zburat direct în mijlocul unei ambuscade politice. Ceea ce a urmat a fost un fiasco diplomatic ce va rămâne în istorie drept una dintre cele mai mari gafe de politică externă ale Bruxellesului, potrivit Politico. Din delegația cu oficiali europeni făcea parte comisarul UE pentru migrație Magnus Brunner și miniștri importanți din Italia, Grecia și Malta. La întâlnire s-au prezentat și doi miniștri de top din administrația lui Khalifa Haftar fără ca Bruxellesul să fie anunțat în prealabil. Problema este că acest „guvern” din estul Libiei nu este considerat legitim de către ONU, iar întâlnirea cu miniștrii lui Haftar ar fi semnalat faptul că această conducere este recunoscută de UE. Acesta era, de fapt, rezultatul pe care Haftar urmărea să îl obțină în urma întâlnirii cu oficialii UE, potrivit mai multor diplomați europeni. Înfuriat de atitudinea europenilor, care au refuzat să fie fotografiați alături de miniștrii libieni, Haftar (81 de ani) a încheiat prematur negocierile înainte ca cele două părți să poată discuta problema imigrației. Inițiativa UE pentru a rezolva criza imigranților și a bandelor de traficanți de persoane care își desfășoară activitățile în regiunea Mării Mediterane a fost dată complet peste cap, iar fiecare tabără a dat vina pe cealaltă pentru eșecul negocierilor. Scandalul care a zădărnicit misiunea UE de a rezolva criza de la granița de sud a Europei este totodată și un semnal de alarmă privind noile metode ascunse prin care Rusia lui Vladimir Putin caută să provoace haos în regiune. Vizita lui Brunner în Libia era menită să prezinte „Echipa Europa” în acțiune, abordând criza imigranților. Termenul de „Echipa Europa” este folosit de Bruxelles pentru a se referi la o demonstrație de forță a diplomației europene prin care cele mai puternice instituții UE, precum Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții, lucrează împreună cu țările membre „pentru ca acțiunea noastră externă comună să devină mai mult decât suma părților”. După o primă întâlnire cordială la Tripoli, acolo unde se află Guvernul Unității Naționale (GNA) recunoscut internațional, în urma căreia însă nu s-a ajuns la niciun acord concret, delegația UE a ajuns în Benghazi. Aici au început problemele. Haftar controlează Armata Națională Libiană (LNA) și a condus estul Libiei ca pe o dictatură militară, având și sprijinul Rusiei. UE nu a avut niciodată o relație instituțională cu această administrație. Când cei doi miniștri ai lui Haftar au venit să întâmpine delegația UE pe aeroportul din Benghazi, miniștrii din Italia, Grecia și Malta i-au indicat ambasadorului UE în Libia, Nicola Orlando, să coboare singur din avion. Delegația de miniștri și oficiali europeni nu puteau sub nicio formă să permită să fie fotografiați alături de reprezentanții lui Haftar. Liderul libian nu a fost deloc mulțumit de situație. El își dorea ca miniștrii săi să fie fotografiați alături de unii dintre cei mai importanți politicieni din UE, inclusiv Brunner. În final, UE a propus un compromis. În ciuda îndoielilor legate de regimul lui Haftar, oficialii europeni au fost de acord să se întâlnească cu miniștrii lui, dar numai dacă nu va exista nicio poză care să ateste faptul că întâlnirea a avut loc. Haftar s-a enervat, l-a declarat pe Brunner „persona non grata” și le-a ordonat tuturor europenilor să se urce înapoi în avion și să părăsească Libia. Dar cum a ajuns Uniunea Europeană în poziția în care Haftar să îi poată prinde într-o ambuscadă cu camere video în încercarea de a câștiga recunoaștere internațională? Dacă oficialii UE știau care sunt riscurile, de ce nu s-au pregătit mai bine? Oficialii de la Roma și Atena au dat vina pe Bruxelles, iar unii insideri din Comisia Europeană au arătat cu degetul înspre Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), aripa diplomatică a blocului comunitar european. Oficialii SEAE ar fi știut că exista riscul ca Haftar să le întindă o capcană, însă au zis să își încerce norocul și au sperat că vor reuși să rezolve orice probleme vor apărea la fața locului, potrivit unor surse Politico care au participat la discuții. „Comisia și Italia, care a organizat misiunea în cel mai prost moment, sunt atacate, în timp ce alții se opun oricăror alte concesii și capitulări în fața lui Haftar, un aliat fidel al Rusiei”, a explicat una dintre persoanele care cunosc detaliile discuțiilor purtate la Bruxelles. Comisia Europeană va încerca în continuare să promoveze ideea ca „Echipa Europa” să discute cu „ambele părți” din Libia pentru rezolvarea crizei imigranților, inclusiv cu Haftar. Nu se cunoaște deocamdată când va avea loc următoarea misiune în Libia sau cine se va urca la bordul avionului data viitoare. Un risc major îl reprezintă Rusia lui Putin, care ar putea folosi estul Libiei și rutele prin Marea Mediterană folosite de imigranți ca pe o ocazie irezistibilă pentru a destabiliza Uniunea Europeană. Haftar a purtat mai multe discuții cu miniștrii ruși, iar soldații lui sunt susținuți de armata rusă. „Nimeni nu știe cu adevărat ce să facă”, a spus sursa Politico citată mai sus. „Dar este clar că reconcilierea nu funcționează și că Haftar va continua să ceară mai mult, promovând astfel interesele Rusiei în Libia” în schimbul câtorva imigranți care nu vor mai ajunge în Creta.