Europa ar trebui să își schimbe de urgență strategia, pentru că a rămas serios în urmă la capitolul „interceptori de apărare”, avertizează Defense Express. Calculele bazate pe date publice indică faptul că industria militară rusă este capabilă să producă anual între 840 și 1.020 de rachete balistice 9M723 pentru sistemul mobil de rachete Iskander, precum și rachete balistice lansate din aer Kh-47M2 Kinjal pentru a fi utilizate cu avionul de vânătoare MiG-31K. În același timp, având în vedere capacitățile actuale ale Europei, aceasta poate intercepta doar până la 300 de amenințări balistice inamice pe an. Acest lucru dictează necesitatea de a schimba abordarea privind sprijinirea Ucrainei, pentru început. Aceasta înseamnă furnizarea nu numai a capacităților de interceptare, ci și a mijloacelor de a lovi instalațiile industriei militare ruse, susține Fabian Hoffmann, specialist în arme cu rachete, într-un articol pentru Hartpunkt. Cercetătorul subliniază că, pe baza calculelor disponibile ale Serviciului de Informații al Apărării din Ucraina, volumul anual estimat de producție în Rusia variază între 840 și 1.020 de rachete balistice 9M723 și Kh-47M2 Kinjal combinate. Citește și Rusia s-a bombardat accidental de 100 de ori în 2025 (mass-media rusă)În prima jumătate a anului 2025, producția de rachete balistice pentru sistemul Iskander a crescut cu 15-40% față de estimările anterioare ale Ucrainei din decembrie 2024. Se pare că Rusia a crescut ritmul de producție a armelor balistice — atât în termeni relativi, cât și absoluți — mai repede decât SUA și Europa au crescut producția de interceptori de apărare antirachetă balistică. Cifra referitoare la capacitatea Europei de a doborî doar până la 300 de ținte balistice pe an se bazează pe cifrele de producție europene și americane pentru rachetele interceptoare cu capacități relevante, precum și pe cerința estimată de cel puțin două efectoare pentru neutralizarea unei singure arme balistice. În acest context, Hoffmann a subliniat că Europa ar trebui să continue să își dezvolte capacitățile de apărare antirachetă, în ciuda faptului că dezvoltarea este mai lentă decât producția crescândă a Rusiei de rachete Iskander și Kinzhal. Cu toate acestea, în sprijinul Ucrainei, prioritatea ar trebui acordată furnizării de mijloace care pot lovi industria militară rusă. Acest lucru necesită, în general, o schimbare de paradigmă în gândirea militară europeană — de la concentrarea pe „zone cu acces restricționat” la adoptarea unei abordări mai „ofensive”.